Jocuri din copilaria bunicilor.

Batistuta

Ca si "Perinita", Batistuta putea demasca usor inceputul unei idile nevinovate intre kinderi: cel care avea batistuta cu siguranta ca dorea sa primeasca un pupic de la "iubirea sa secreta". Cum insa "Batistuta" se juca mai mult intre fete, pupicurile pe obraz erau doar o confirmare a prieteniilor deja stiuite.

Mima

Un joc care prespune spirit de echipa si ingeniozitate. Cred ca regulie sunt stiute de toata lumea: doua echipe, cate un reprezentant din fiecare echipa mimeaza un cuvant spus de adeversar in timp ce echipa sa trebuie sa ghiceasca.Conteaza foarte mult sa ai imaginatie dar si o echipa buna, care sa poata descifra gesturile tale disperate. Nu e chiar un joc al copilariei, il re-descoperisem in liceu cand propuneam cuvinte cu grad ridicat de dificultate, majoritatea notiuni abstracte. Cum ati mima spre exemplu "sincronizare" sau "alternativa"?

Om sarac

Este unul dintre jocurile naïve ale copilariei, bazat mai mult pe hazard. In functie de numarul de jucatori, se scriau mai multe biletele cu personaje, din care patru erau cele mai importante: omul sarac - pagubitul, hotul, imparatul - cel care dadea pedeapsa si calaul - cel care o aplica.Restul erau figuranti si puteau fi trecuti ca tarani sau targoveti. Dupa impartirea aleatorie a biletelelor, omul sarac se plangea ca a fost furat si spunea numele celui banuit. Imi amintesc si acum cum, pentru a nu de da de gol, incercam sa ne stapanim fiecare muschi al fetei sau zambetul vinovat, atunci cand trageam infamul biletel care te desemna "hot". Odata vinovatul prins, imparatul dadea pedeapsa, care putea fi mai grea - palme sau urechi inrosite- sau mai usoara, in functie de cat de bine te intelegeai in pauze cu "Liminatia Sa". Daca in schimb faceai presupuneri gresite, o incasai fara drept la replica, chiar pagubit fiind.