| Școala Gimnazială Basarab I, Curtea de Argeș | "Soarele se coborâse acum sub orizont și umbrele nopții se ridicau fumegând de prin adâncurile văilor. Treptat, se stingea orice mișcare și, cel mult dacă un greier din miriște, un scârțâit de cumpănă sau un lătrat de câine mai tulbura adânca liniște a văzduhurilor cuprinse de amurg."(Spre Pipirig) - Anca Popescu "Cuminte însă ca întotdeauna, îmi căutai de treabă ; lăsai cerul în pace să-și cearnă azuru-i adânc în picături albastre prin rețeaua deasă și mișcătoare a frunzelor de plop, razele de soare să se topească, în tonuri de aur, pe fundul viorii și depărtat al munților, vântul amăgitor să sărute florile și să fugă, iar florile înșelate să plece în urma-i capul și să plângă cu lacrimi de rouă..."(Un popas) - Raluca.Popescu ,,Soarele se coborâse acum sub orizont și umbrele nopții se ridicau fumegând de prin adâncurile văilor.,,( În Valea Sabasei) - Vladimir.Popescu "Soarele apunea ,iar lumina razelor lui nu se mai zărea decât pe cele mai înalte vârfuri ale munților, care se desfășurau sub picioarele noastre." (Spre Piatra) - Ana. Maria.Popescu "Dimineața era măreață și ne vestea o adevărată zi de iulie. Nici un nor nu plutea sub albastru cerului adânc și limpede ca ochiul unei fecioare.Toate stelele se mistuiseră și cel mult dacă îndrăzneața Stea a Ciobanului mai înfrunta, din când în când valurile de lumină trandafirie, cu care zorile inundau răsăritul depărtat."(Spre mănăstiri) - Alexandru G.Popescu "Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine. A avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal, înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce ți se dă, nu însă și tot ce ai voi." (SPRE MĂNĂSTIRI) - Alexandru A.Popescu "Virtutea nu capătă preţ şi strălucire decât atunci când iese biruitoare din lupta făţişă cu răutatea şi stricăciunea omenească."-Robert.Popescu " Munții păduroși, ce se râdicau de o parte și de alta, formau o alee pitorească de mesteacăni blonzi și de brazi posomorâți; pe alocurea, o stâncă enormă de calcar alb se ivea dintre negrul-verde al brazilor nemișcați; ici-colea, din câte un unghi mai adăpostit al păretelui de stâncă, răsărea, că în familie, dintr-un strop de țărână, un smoc de flori albastre cu corola ca un păhăruț de azur."( ÎN VALEA SABASEI ) - Miruna.Popescu "Sosisem acum la gura Sabasei, la vărsarea ei în Bistriţa; mă aflam, cu alte cuvinte, la Borca. Potopul lui Noe n-ar fi putut îngrămădi într-un singur loc atâţia butuci câţi erau sămănaţi fără regulă, şi unii peste alţii, pe prundurile Bistriţei şi ale Sabasei."Alexandru F.Popescu "Astfel, când iscusitul meu călugăr, cu un amnar de oțel, în formă de scoabă veche, prinse a scoate din vinele mute și negre ale unei cremene răci, un izvor de scântei luminoase, și când, mai ales,din frunzele uscate și îngrămădite peste iasca aprinsă, incepu să se ridice în sus fumul negru și înădușit, mi se păru ca sta in fața mea Achates, cel mai mare meșter al vechimii în scăpărat cu amânarul și cel mai iute si îndemânatec alcătuitor de focuri, din vreascuri și din frunze uscate, ale vremurilor de demult...Și cât pe ce sa zbor, pe aripile nărăvitei mele închipuiri, spre clasice pustiuri arzătoare și gălbii și cât pe ce să înfiripez, din stâncile împrejmuitoare mie, o lume de monștri aeroceraunici,care, din fundul negru al umbrei pădurilor m-ar fi privit cu ochi încruntați și ar fi rânjit fioros la mine cu gingini vinete și goale!..."(Capitolul " Părintele Ghermanuță") - Gabriel.Popescu "Un vânt pătrunzător de rece adia din miazănoapte peste întinderea moartă și fără hotar a Șeștinei, răsuflarea vaporoasă și nemăsurată a vazduhului de noapte arucase un lințoliu sur de rouă fină." (Mădălina.Popescu) "Și legănat de eterna gebea a Pisicuții, mă îndreptam, o dată cu zorile, spre țările dimpotrivă ale munților de miazăzi".(Abel. Popescu) "Cât de dulce-i odihna câteodată! Ș-apoi de pe înălțimea pe care stăteam, ochiul nostru înota în văzduhul deșert de sub picioarele noastre, îmbrățișând nemărginitul cerc închis în depărtare de piscurile negre ale munților păduroși."(Denisa.Popescu) "Pierdut câteodată în larga și neprihănita singurătate a naturii, cine n-a ascultat graiul duios și mistic, în care adierile călătoare ale dimineții își destăinuiesc frunzelor adormite ale codrului eterna lor dragoste? Al cui suflet n-a întinerit în fața unei picături de rouă, ce îndoaie, sub greutatea răcoroasă și scânteietoare, fruntea încărcată parca de gânduri a unei flori?" - Bianca. Popescu "Muntele Petricica, făcând pe stânga față răsăritului, ținea, învăluit încă, în umbra-i colosală, orașul adormit." - Răzvan.Popescu "Un fel de milă și durere te cuprinde fără voie când vezi atâta tinerețe, atâta vigoare și atâta frumusețe chiar înmormântate sub mohorâta îmbrăcăminte sacramentală." - Andra.Popescu "Pe nesimțite, pajiștea înflorită făcu loc unui așternut de foi uscate, care trosneau sub pașii noștri mesteacănul ne părăsise și bradul sau fagul, cu frunți despoiete de bătrânețe sau de vânturile, care veșnic suflă în părțile de sus ale aerului, spintecau văzduhul și se zugrăveau fantastic și trist pe albastrul adânc al cerului." - Vlad.Popescu "Mirosul caracteristic de oaie, amestecat cu cel de brânză, străbătea până în creier. Într-un colț mai retras al stânii, un teanc de piei mițoase de oi pierite slujea, desigur, unui popor întreg de checheriti drept calda și moale locuință." - Pavel.Popescu |